Interviu cu Alina State – despre Industria Cărnii

„Încrederea clienţilor în calitatea produselor noastre este capitalul cel important”

Alina State este administratorul celui mai mare producator de carne de pui care s-au remarcat într-un judeţ în care tradiţia industrială, indiferent că vorbim de industrie grea, industrie uşoară sau industrie alimentară, a dat semne clare de declin imediat după 1989. Este vorba despre fosta Avicola Mintia din județul Hunedoara, un complex avicol integrat care a renăscut sub numele de „Avis” la scurt timp după ce a fost preluat de familia State, reuşind apoi nu doar să supravieţuiască, ci și să impună în toate sectoarele de producție standarde europene. Am dorit să aflăm cum este să fii o puicuță într-o lume a celor mari şi, mai ales, cum e să fii „mijlociu” şi să reuşeşti pe piaţă fără compromisuri când vine vorba despre calitate. Doamna Alina State ne-a oferit răspunsuri clare, condimentate cu umor şi francheţe.

 Cum a evoluat în ultimii doi ani nivelul producției din fermele de creștere a puilor deținute de Avis 3000?

Complexul avicol Avis este integrat pe verticală, de la ferma de reproducţie şi până la abator, la o dimensiune optimă, de aproape 10 ani, astfel încât producţia noastră este constantă. Uneori spunem că suntem un perpetuum mobile. Exact acest lucru ni-l şi propunem: să menţinem nivelul de producţie, de aproximativ 35 de tone de carne proaspătă de pui în fiecare zi.

Ferma de reproducţie este întotdeauna populată cu trei vârste de părinţi pentru a asigura producţia de ouă de incubat, în staţia de incubaţie avem ecloziune în fiecare zi de luni şi de joi, în fermele de broilleri sunt atât pui mici cât şi pui mari, în abator se sacrifică în fiecare zi puii la 42 de zile şi tot aşa. Poate pare dificil de înţeles pentru necunoscători, însă, este o rutină pentru noi, acest ritm. Piaţa cărnii de pui și mai ales a ouălor pentru consum este dinamică şi asta ne menţine ridicat nivelul de adrenalină!

Producţia de ouă la găini crescute la sol este de 100.000 pe zi, din luna ianuarie până în august, iar în lunile cu cerere mai mare, din septembrie până în decembrie, sunt populate două ferme, cu o producţie totală de 200.000 de ouă. Şi, dacă nu ne luăm doza de adrenalină din piaţa cărnii, ei bine ea vine în mod sigur când e vorba de ouă: când suntem în Rai, cu o cerere mare de ouă la un preţ bun, când suntem în Iad şi jurăm că nu vom mai popula halele cu găini. Nu este deloc comod să rişti să rămâi pe stoc cu câteva sute de mii de ouă, mai ales că nu sunt de aur. Cum necum, reuşim mereu să „reglăm” procesul producţie – vânzare astfel încât consumatorul să cumpere întotdeauna ouă proaspete. Ne asumăm orice pierdere economică direct din fermă, iar orice eroare de estimare nu trebuie să aibă vreun efect asupra clientului. Suntem conştienţi că încrederea cumpărătorilor noştri în calitatea produselor Avis 3000 este, de fapt, capitalul nostru cel mai important.

Care este capacitatea abatorului?

 Abatorul aflat în comuna Şoimuş, la 2 kilometri de autostradă(mă rog, o bucățică de autostradă…), are o capacitate maximă de 4.000 de capete pe oră, dar încă de la punerea în funcţiune ne-am propus să nu exploatăm utilajul la parametrii maximi în speranţa ca perioada de viaţă a echipamentelor să fie mai lungă. De fapt, această politică o aplicăm în general în compania noastră și mai ales când vine vorba de angajați. Suntem destul de exigenţi cu angajaţii, dar suntem atenţi şi să nu îi supra-solicităm. Preferăm să procedăm ardeleneşte pentru că trebuie să avem timp să şi gândim bine ce urmează să facem. Pe de altă parte ne dorim (şi cred eu că reuşim) să ne bucurăm că facem producţie, dar, în acelaşi timp, să ne bucurăm şi de viaţa din fermă.

 Cât de important este faptul că aveți integrată și o fabrică de furaje?

 Fabrica de furaje este „inima” acestui organism numit complex avicol integrat. Ea „pompează sângele” în întregul organism. De altfel, diferenţa dintre un complex avicol stabil, atât ca producţie cât şi financiar, o face ferma de reproducere si fabrica de furaje: din ferma proprie de părinţi reproducători se livrează puiul sănătos din prima lui zi de viaţă, iar din FNC se trimite în ferme un furaj sigur, cu proteina şi grasimea necesare pentru creşterea sănătoasă a puilor. Noi nu recepţionăm decât cereale la stas, care îndeplinesc toate condiţiile de calitate. Nu introducem în reţetă decât soia care este testată în laborator, respectăm întocmai reţetele de furaj. Cu alte cuvinte, noi gătim, noi mâncăm, fiind astfel ca o mare familie care se aşează la aceeaşi masă cu bucate sănătoase pentru toți membrii familiei, de la cel mai mic la cel mai mare.

 Faceți livrări și pe piețele intracomunitare? Care sunt planurile în această direcție?

Livrările pe piaţa intracomunitară sunt sporadice şi nu întrevedem speranţe în această direcţie, petru că planurile ţărilor europene sunt doar pentru pieptul dezosat sau aripioarele fasonate, or puiul are şi pulpe, are şi gât, organe sau spinare, iar pentru aceste produse cererea de pe piaţa intracomunitară este ca şi inexistentă. Dacă am face livrări doar pentru pieptul de pui, chiar şi la un preţ foarte bun, abatorul ar rămâne pe stoc cu restul produselor. Clienţii cu care avem parteneriate de livrări zilnice doresc şi ei piept, aşa că le vindem lor pieptul, pentru că ei ne vând mai departe şi pulpele, de exemplu. Produsul – fanion rămâne pieptul. Glumind puţin, dacă va exista pui doar cu piept, atunci noi vom fi primii care îl vom creşte în ferme. Sau poate la export va exista cerere pentru toate părţile dintr-un pui…. dar asta nu se va întâmpla niciodată.

Care este relația cu marile lanțuri de magazine? Ce sortimente listați și ce procent
din producție merge în retailul modern?

            În prezent Avis se adresează în exclusivitate pieţei tradiţionale. Aici clientul încă mai are posibilitatea de evalua cum se cuvine produsul şi de a alege între un produs de calitate, la un preţ ceva mai ridicat (dar corect!), şi un produs compromis din punct de vedere calitativ cu preţul sincronitzat cu calitatea sa net inferioară.

            Relaţia comercială cu supermarket-urile, în cazul nostru, practic, nu există. Avem periodic întâlniri cu reprezentanţi ai acestora, dar ele se rezumă, de obicei, doar la o ofertă de preţ, la un buget pentru promovare şi niciodată la ceea ce este cel mai important din punctul nostru de vedere: calitatea cărnii.

            La ultima întâlnire de acest fel nivelul de preţ solicitat de potenţialii parteneri era atât de scăzut încât compania noastră ar fi înregistrat pierdere. Le-am expus acest argument dar ei ne-au răspuns că nu îi interesează cât injectăm sau colorăm produsul, preţ bun să iasă! Au rămas blocaţi când le-am spus că noi nici măcar nu avem vreo maşină de injectat în abator. S-a întâmplat într-o perioadă din istoria relativ recentă a companiei, când pentru a obţine un credit bancar trebuia să ai „pedigree bun”, adică să fii prezent cel puţin într-o reţea de supermarket-uri, mergându-se pe ideea că, dacă nu eşti pe raft la super-market, nu exişti. Şi am fost! Nu mai contează că noi vindeam produsul neinjectat la acelaşi preţ cu un produs, să spunem, similar, dar injectat cu apă şi sare, livrat în acel supermarket de un alt producător.

După ce ne-am asigurat stabilitatea financiară a firmei, am preferat să mergem înainte pe drumul nostru, pe un drum drept, pe care nu trebuie să ne minţim clienţii şi să le vindem apă la preţ de carne sau să ne facem reclamă cu puiul galben, care de fapt este colorat cu chimicale.

            În schimb, suntem mândri că suntem parteneri LIDL, pentru produsul ouă de gaină, de altfel singurul supermarket care vinde în exclusivitate ouă marcate cu cifra 2, provenite de la găini crescute liber în hale. LIDL a fost singura reţea de supermarket-uri care ne-a demonstrat că este interesată de calitate şi care plăteşte un preţ corect pentru aceasta. Sperăm ca, după implementarea IFS-ului, să reuşim o colaborare cu LIDL şi în ce priveşte carnea proaspătă. Bineînţeles, neinjectată şi necolorată. Pentru că şi practica aceasta a colorării cărnii este o altă metodă revoltătoare prin care unii producători îşi înşeală clienţii şi chiar le pun acestora sănătatea în pericol, indiferent că vorbim de coloranţi naturali sau chimici. Avis 3000 produce furaje pentru pui 100% naturale şi atât. Niciun fel de colorant. Aşa-zis-ul „pui galben de casă” pus în vânzare în volume mari, la magazine „cu vad” e o păcăleală inacceptabilă pentru orice ţară care se vrea a fi „europeană”!

Comerțul tradițional mai reprezintă un canal de vânzare profitabil pentru produsele Avis 3000?

Comerţul tradiţional rămâne metoda preferată şi convenabilă pentru Avis în ceea ce priveşte carnea de pui. Nu e uşor, dar parteneriatele pe care le avem sunt corecte. Rar mai avem câte un client care să ne solicite o ofertă şi să o arate apoi unui alt producător de carne de pui pentru a obţine preţuri şi mai mici. Împreună cu clienţii noştri din piaţa tradiţională trăim, cumva, într-o lume paralelă, ca să nu „zic stat paralel”.

Cum performează rețeaua de magazine proprii, în condițiile unei expansiuni agresive a lanțurilor de retail modern?

       Reţeaua de magazine proprii este, în primul rând, o oglindă clară a calităţii produselor noastre. Una care nu deformează nimic, în niciun colţ. Nu există satisfacţie mai mare decât să vezi clienţi aşezaţi la coadă pe trei rânduri pentru a cumpăra carne şi ouă Avis aduse de la maximum 10 kilometri. Şi zău că nu ne lăudăm sau nu fabulăm! Tocmai datorită acestui fenomen provocat şi susţinut de Avis, în proximitatea magazinelor noastre au apărut şi alte magazine cu carne, ale altor producători, iar după scurt timp „vecinii” au început să se întrebe care este, totuşi secretul nostru, mai ales că nu este vorba de politica de prețuri. Noi, ca familie şi firmă, funcţionăm într-un judeţ aflat acum în declin economic, dar care rămâne cel mai frumos județ din România: Hunedoara. Satisfacţia muncii nu rezidă doar din în profitul economic, ci şi din recunoaşterea valorii. Mai mult, încercăm să ne implicăm şi în viaţa cetăţii editând „Glasul Hunedoarei”, publicaţie generalistă, total independentă politic, în care, pe lângă subiectele legate de viaţa comunităţii, politică, administraţie, sport, facem şi educaţie alimentară, un lucru de care ar trebui să se ocupe şcoala. Sistemul de educaţie nu se îngrijeşte cum ar trebui de acest domeniu. Încercăm să suplinim noi acest neajuns, în zona în care activăm, respectiv în producție alimentară.

Avis 3000 a dat un sens practic noțiunii de patriotism local, deschizând în 2012 un prim magazin cu produse alimentare “made in Hunedoara”.

Proiectul a fost botezat sugestiv „PRO HD” adică produs în HUNEDOARA, fiind un îndemn “PRO HUNEDOARA”! PRO HD s-a dovedit mai mult decât un experiment al companiei AVIS la care s-au alaturat mai multi producatori din industria alimentara a județului Hunedoara.

În acest moment distribuția proprie de carne de pui și ouă dar și cele mai bune, din ce în ce mai multe și diversificate produse locale pot fi gasite în cele opt magazine Avis, 20 magazine Pro HD din județul Hunedoara, dar și dincolo de granițele acestui județ județului în care AVIS își are originea, în cele patru magazine PRO AB & HD deschise în Alba Iulia.

       Cum au evoluat prețurile în 2018? Care sunt tendințele ce domină piața?

      Preţurile nu au evoluat în 2018, dar costurile de producţie au crescut foarte mult. Am aşteptat prea mult ca marii producători de carne din România să ridice preţurile, aşa cum era firesc, date fiind majorările de tarife la energia electrică şi termică, creşterile de salarii şi toate input-urile. Poate a fost vorba de sadism, din partea marilor producători, să se uite de sus la cei mici şi să vrea să le „scuipe în cap”, aşa cum chiar au declarat public. Sunt aproape convinsă că au gândit la modul următor: „Aşteptăm să muriţi cu toţii (cei mici – n.red.), să rămânem numai noi (cei mari – n.red.)”. În fine, din martie 2019 am crescut preţurile dar doar atât cât ne-a permis piaţa, iar în magazinele proprii oferta Avis este simplă: „Aceasta este carnea noastră, mereu proaspătă adusă dintr-un abator aflat aproape de magazin. Cine doreşte apă cu carne găseşte la alţii, la un preţ mai mic. Până la urmă, fiecare poate să aleagă”.

 Cum vă diferențiați de ceilalți producători pe o piață în care concurența este mare, asa cum este piața românească? 

            Foarte clar şi foarte simplu: prin neinjectarea şi necolorarea cărnii. Pe testate şi verificate. Cred că suntem singurul abator care primeşte orice vizită, la orice oră, făcută de oricine: de la bloggeri, directori de bănci sau grupuri organizate de studenţi ai facultăţilor de zootehnie ori medicină veterinară până la grupuri de copii de toate vârstele, inclusiv de grădiniţă. Fără nicio reţinere, le arătăm tot şi le explicăm cine suntem, ce producem şi cum producem.

În contextul epidemiei de pestă porcină africană, există o tendință de creștere a
cererii de carne de pasăre?

       Nu prea, iar asta pentru că acel gol creat de pesta porcină se completează cu carne de porc din import.

       Făcând o comparație între pagubele provocate anul acesta de virusul PPA și cele
cauzate de gripa aviară, care a evoluat în urmă cu câțiva ani în România, în ce caz s-au resimțit mai puternic efectele de ordin economic și social?

     Au trecut mai bine de 10 ani de la aşa-zisa gripă aviară. Atunci a fost o intoxicaţie provocată de media. Scăderea consumului de carne a fost din cauza panicii că virusul se poate transmite la om. Acest lucru nu s-a întâmplat acum. În 2006 s-au sacrificat efective de păsări, iar acum sunt afectate şi fermele de reproducţie: s-au pierdut fermele de scroafe. Nu urmăresc îndeaproape fenomenul, dar îi compătimesc sincer pe fermierii de suine, având şi noi acea experienţă tristă cu gripa aviară. În acelaşi timp însă mă îngrijorează atitudinea autorităţilor publice. În doar două cuvinte, ar fi trebuit să vă răspund la această întrebarea cu „Doamne fereşte!”.

       Cum ați încheiat anul 2018 și ce așteptari aveți pentru 2019 (cifră de afaceri, capacitate de producție, export etc)?

            Dacă am spune că l-am încheiat foarte bine, s-ar putea interpreta că ne lăudăm. Dacă am spune că a fost un an greu, s-ar putea înţelege că ne plângem. Suntem modeşti, pentru că, până la urmă, în domeniul creșterii puilor și a gâinilor outoare nu sunt unii mult mai deştepţi decât alţii.

Ce investiții ați plănuit pentru anul 2019?

      Principala investiţie va fi şi în acest an tot în calitate. Pe scurt, să nu injectăm carnea cu apă şi sare, să nu o colorăm şi să demonstrăm zi de zi că produsele noastre sunt exact aşa cum trebuie să fie pe masa oricărei familii care doreşte să mănânce un produs curat la un preţ accesibil. Avem însă și un buget minim pentru reparații curente la hale de 1 milion de euro în acest an.

       Ne bucurăm că încă putem face producţie în România. Dacă ţinem cont că ţara noastră este privită de mulţi doar ca o piaţă de desfacere, de consum, faptul că „ne permitem luxul” de a face producţie alimentară autohtonă, pentru noi, este un adevărat privilegiu. Privilegiu pe care îl conştientizăm în fiecare zi, cu fiecare cofraj de ouă sau carne de pui, livrate din companie înainte să răsară soarele şi ajunsă în frigiderul de acasă al clientului nostru, ori direct în tigaia acestuia, la doar două, trei sau patru ore distanţă.